Umanitatea, incotro?

Ce s-a intamplat cu noi oamenii? Ce s-a intamplat cu societatea pe care o formam? Cu valorile noastre cele mai profunde, mostenite de la generatiile anterioare?

Plutim in deriva pe oceanul nepasarii, al arogantei, al superficialului. Tot ce ne preocupa sunt nevoile bazale legate strict de corp si chiar si pentru acele nevoi luam deciziile cele mai proaste.

Ma doare primitivismul din semenii mei, bestialitatea, ura, meschinaria si tot ce-i urat. Lumea a involuat, valorile si preocuparile spirituale nemaigasindu-si loc in activitatile zilnice, in ganduri, in simtiri. 

Ma bucura insa faptul ca desi foarte putini la numar, mai exista oameni care sa iubeasca Lumina, Viata din fiecare fiinta ce locuieste pe aceasta planeta, deci nu sunt toate sperantele pierdute. Planeta, viata, ne obliga printr-o forma sau alta sa invatam sa le respectam. Noi oamenii ca specie populatoare a pamantului, desi suntem multi ca indivizi, nu suntem cei care au drept de decizie asupra vietii ce se manifesta in variate forme si intr-un fel sau altul suntem pusi la locul nostru. Planeta aceasta isi mentine homeostazia, echilibrul de care in cele din urma chiar si noi oamenii, cea mai distrugatoare specie, beneficiem.

Am sa-mi pun o dorinta precum copiii inainte de culcare sau inainte de a sufla in lumanarile de pe tort si acea dorinta este ca din ce in ce mai multi oameni sa redevina frumosi, nobili in gandire, simtire si manifestare si sa reinvete sa pretuiasca fiecare fiinta, care-si merita locul pe aceasta planeta, cu prisosinta.

Iubiti si veti fi iubiti!