Imagini!

Fara sa putem face ceva, timpul trece, lasandu-ne neputinciosi in a-l controla. Si ne trezim avand in minte imagini ale celor dragi care ieri erau langa noi, mai vii poate decat oricand, iar azi ii cautam doar in amintiri.

Flash-uri cu cei dragi ce ne-au strabatut aceasta viata ne apar in fata ochilor, schimbandu-ne imaginea pe care tocmai o vedem. Planurile se intrepatrund si ei ne privesc muti, asteptand ceva parca, de la noi. Dar noi, noi stim ce ne cer? Stim ce vor? Putem intelege dincolo de orice functie senzoriala pe care o folosim in acest plan? Nu prea si ramanem si noi muti asteptand sa dispara, intristati de neputinta noastra de a-i fi iubit poate si a-i fi inteles mai mult atunci, cand erau tangibili.

Macar traim cu speranta ca nimeni nu ne poate fura aceste imagini, pe care le numim amintiri si care ne apar pentru a ne reaminti poate, ca suntem vii si ca trebuie sa ne traim vietile si prin intermediul emotiilor, nu doar robotizati sa executam niste functii impuse de societatea actuala.