Adolescent problema sau parinte depasit de rolul sau?

Majoritatea adolescentilor acestor vremuri par sa dea multa bataie de cap societatii actuale. Noi adultii, privitorii din exerior ai fenomenului, cei ce stam pe margine deoarece nu ne incadram in categoria parinte de adolescent, ne dam cu parerea mai mult sau mai putin intelept vizavi de ce ar trebui sau ce nu ar trebui sa faca parintii pentru a-si "corija" odraslele, pentru a-i aduce pe drumul cel bun, precum si pe adolescenti despre cum ar trebui sa se poarte si ce ar trebui sa faca pentru a nu trezi monstrul minciunii sociale, ipocrizia din fiecare din noi. La o evaluare sincera, profunda a fiecaruia recunoastem ca noi suntem de fapt cei ce i-am indepartat de mirosul foii tiparite care ascunde universuri in care se pot regasi atunci cand sunt coplesiti de realitatile vietii, i-am impins catre fast-food-uri fiindca suntem prea ocupati, iar sa ii invatam sa se hraneasca sanatos ne cere timp si rabdare, le-am facilitat accesul la telefoane din ce in ce mai performante, gadget-uri de tot felul, chipurile pentru a-i face mai inteligenti, mai creativi. Dumnezeule, cat de mult i-am izolat de ei insisi si de noi ceilalti!!! N-am facut altceva decat sa le ucidem creativitatea, i-am obligat sa priveasca in jos spre tastatura sau spre un joc pe ecran, transformandu-i in "gamers", de parca ar fi ceva inteligent in asta, in loc sa priveasca cerul, sa se uite la padurile de pe dealuri, la acvila ce strabate cerul muntilor planand ca un fulg, sa-si umple sufletele cu minunea naturii. I-am obligat sa se urce in masini cu sute de cai putere in loc sa foloseasca bicicleta, i-am obligat sa traiasca intr-o concurenta acerba in loc sa-si hraneasca spiritele si sa priveasca spre propriul interior. I-am impins spre superficial, facil, in loc sa-i incurajam sa se exprime frumos, curat, pur, profund. I-am incurajat sa caute solutille la propriile framantari in exterior si nu in esenta fiintelor lor. Si dupa toate aceste derapaje de la normalitate noi adultii, ne asteptam ca ei sa fie ca noi, sa gandeasca ca noi, sa simta ca noi...ce trist!!! Le cerem sa fie frumosi, dar noi modelele lor, mai stim sa fim frumosi?